Opusul adevărului nu este minciuna, ci falsul. Relația dintre fals și adevăr este una de natură logică. Pe de altă parte, opusul minciunii este sinceritatea. Acestea din urmă sunt categorii psihologice, legate de intenția și veridicitatea comunicării unei persoane.
În domenii precum literatura, avem de-a face cu un „contract de ficțiune asumată”, unde cititorul acceptă premisa că textul nu este factual, ci o construcție. Interesant este că, uneori, pentru ca realitatea să capete o aparență sporită de autenticitate, este necesară o ușoară modificare a sa. O realitate subtil alterată poate părea chiar mai convingătoare decât realitatea brută, neprelucrată. Un exemplu clasic în acest sens este cel din filmele alb-negru, unde, contrar realității, sângele nu era redat în nuanțe de gri care ar fi corespuns culorii roșu, ci era folosită o culoare portocalie. Aceasta apărea pe ecran într-un mod care sugera mai bine „veridicitatea” sângelui decât ar fi făcut-o o reprezentare directă, „adevărată” a culorii sale în alb-negru.
Putem privi lumea împărțind aspectele ei în două mari categorii. Pe de o parte, există acele elemente care ne asigură mijloacele de trai, resursele concrete necesare supraviețuirii – domenii precum industria sau agricultura se înscriu aici, oferindu-ne cele necesare traiului zilnic.
Pe de altă parte, există lucruri care ne oferă motive să trăim, sensuri mai profunde care ne ancorează în existență. Arta aparține acestei a doua categorii. Ea nu ne hrănește trupul direct, nu ne dă mâncare sau băutură, dar ne oferă un raison d’être, un imbold puternic de a continua să fim. Arta este o sursă de bucurie și semnificație ce transcende dimensiunea pur materială, adesea percepută ca „jignitoare” prin concretețea ei. Prin urmare, arta este un motiv fundamental pentru a rămâne viu, o valoare care depășește simpla subzistență fizică.
